|
Indiferent din ce unghi privesti Parcul National al Podurilor, te va uimi (Fig.
03). O minune de poduri de la imagini pe care le poti considera delicate, la
gigantic, te asteapta, fii pregatit sa faci o excursie pentru a le vedea pe
toate.
 |
Fig. 01
Podul in arc Delicat
|
Unul din cele mai faimoase poduri din lume este Podul Delicat, prezentat in
Fig. 01.
Acesta trebuie vazut.
Istorie
Prin marimea sa uimitoare, nu poti spune nimic despre maiestuozitatea si misterul
sau. Podul Curcubeu a inspirat oamenii de-a lungul timpului. De cand podul a
devenit cunoscut in lume la inceputul sec. 20, mii de oameni din intreaga lume
l-au vizitat in fiecare an.
 |
Fig. 02
Podul in arc Curcubeu |
De la baza si pana la partea superioara, podul masoara 290 picioare (88,40
m.) - aproape inaltimea Statuii Libertatii si deschiderea de 275 picioare peste
rau, (83,82 m.) ; partea superioara a podului are grosimea de 42 picioare (12,80
m) si latimea de 33 picioare (10,00 m).
Amplasat printre canioanele colturoase si izolate, la baza Muntelui Navajo,
Podul Curcubeu a fost cunoscut de secole de americanii nativi care au trait
in zona. Americanii ce au trait in regiune au considerat mult timp podul sacru.
Locuitorii ancestrali Puebloan au fost urmati mult mai tarziu de triburile
Paiute si Navajo. De fapt, cateva familii Paiute si Navajo inca mai locuiesc
in apropiere.
Prin anii 1800, Podul Curcubeu a fost cu siguranta vazut de vanatori, prospectori,
cowboys. Numai in 1909 existenta sa a fost facuta publica lumii intregi.
Doua echipe separate de exploratori, una condusa de domnul Byron Cummings,
decanul Universitatii din Utah, si alta echipa de topografi guvernamentali condusa
de W.B. Bouglass a inceput cautarea legendarei deschideri.
Ei si-au unit eforturile. Calauza paiuta Nasja Begay si Jim Mike, impreuna
cu comerciantul si exploratorul John Wetherill au mers si ei pe acest drum.
Oamenii si caii au indurat arsita, alunecarile de stanci, terenuri inselatoare
si labirinturi de gresie.
 |
Fig. 03
Parcul National al Podurilor in arc |
Tarziu in dupa-amiaza zilei de 14 august 1909 a fost vazut pentru prima oara
Podul Curcubeu.
Anul urmator, pe 30 mai, presedintele William Howard Taft a creat Monumentul
National al Podului Curcubeu pentru a conserva acest "pod natural extraordinar,
avand o bolta care are forma si infatisarea unui curcubeu si care este de cel
mai mare interes ca exemplu al eroziunii curioase a apei".
Dupa publicitatea initiala, si alte suflete aventuroase au calatorit la Podul
Curcubeu. Teddy Roosevelt si Zane Grey se numara printre acesti calatori de
la inceput care au calatorit in conditii dificile de la Muntele Oljeto sau Navajo
la piciorul podului.
Vizitarea Podului Curcubeu s-a facut mai usor cu barcile din cauciuc dupa cel
de-al Doilea Razboi Mondial, desi astazi calatoria inca necesita cateva zile
de navigatie pe cursul Raului Colorado plus 7 mile de ascensiune a canionului.
La inceputul anului 1950, oamenii au putut calatori cu barca cu motor de la
Lees Ferry, facand apoi o calatorie ce totalizeaza 3 zile.
Teddy Roosevelt si contemporanii sai au dat marturie despre semnificatia Podului
Curcubeu inca de la inceput si pana in zilele noastre. De atunci, s-au pierdut
multe marturii arheologice, cum este Lake Powell, cu mii de vizitatori ce au
sosit.
.
 |
Fig. 04
Lacul Powell |
Barajul Glen Canyon a fost autorizat in 1956. In 1963, portile barajului au
fost inchise si Lake Powell a inceput sa inghita raul si canionul sau lateral.
Apele mai mari au usurat accesul catre Podul Curcubeu, aducand mii de vizitatori
in fiecare an.
In 1974, membrii tribului Navajo care traiau in vecinatatea Podului Curcubeu
au intentat proces in Tribunalul S.U.A. Secretarului de Interne, Inspectorul
Biroului de Reclamatii si Directorul Serviciului Parcului National.
Procesul a fost o incercare de conservare a importantului sit religios Navajo
care a fost inundat de apele in crestere ale Lake Powell.
Tribunalul a decis in defavoarea indienilor Navajo, spunand ca necesitatea
de stocare a apelor depaseste domeniul lor de interes.
In 1980, Cel de-al Zecelea District al Curtii de Apel a decis sa inchida Podul
Curcubeu, un loc public, pentru ceremoniile religioase ale triburilor Navajo,
incalcand astfel Constitutia S.U.A. care protejeaza libertatea religioasa a
tuturor cetatenilor.
In 1993 a fost adoptat Planul General de Administrare a Parcului National,
implicand multa preocupare din partea publicului. A oferit un plan pe termen
lung pentru a diminua impactul vizitatorilor si pentru a conserva resursele
Monumentului National al Podului Curcubeu.
Ca parte a procesului de planificare, Serviciul Parcului National a consultat
cele 5 natiuni de locuitori americani afiliate la Podul Curcubeu: Navajo, Hopi,
Paiute San Juan din sud, Paiute Kaibab si White Mesa Ute.
O importanta deosebita in cadrul preocuparilor lor a fost protejarea si vizitarea
Podul Curcubeu - un loc religios si sacru - intr-un mod respectuos. In plus,
triburile si-au exprimat preocuparea in ceea ce priveste vizitatorii care se
apropie sau se plimba sub pod.
Astazi, Serviciul Parcului National te intreaba pur si simplu daca vizitezi
situl intr-o maniera respectuoasa vis-à-vis de importanta pe care o are
pentru poporul care a venerat si venereaza de mult timp Podul Curcubeu.
Geologia
Podul Curcubeu este o forma de peisaj fascinanta ce se afla pe Podisul Colorado
iar istoria formarii sale este curioasa.
Podurile naturale sunt rare si difera in ceea ce priveste boltile asa cum s-au
format ele cand s-au format ca urmare a actiunii apei. Boltile sunt extrem de
des intalnite in Podisul Colorado, desi ambele au forma datorita aceluiasi proces
de eroziune.
Inceputul
Formatiunile de roca ce compun Podul Curcubeu au sute de milioane de ani vechime,
depuse in timp, clima si terenul fiind foarte diferite de ceea ce sunt astazi.
Fundatia Podului Curcubeu se compune din gresie Kayentam, nisipuri brun-roscate
si mari sedimente asternute in marile interioare si modelate de vant in peste
200 milioane de ani.
Podul in sine este compus din gresie Navajo. Aceasta formatiune usoara (aproximativ
200 milioane ani vechime) a fost creata prin depunerea de straturi succesive
intr-o perioada extrem de uscata ce a durat milioane de ani.
Aceste dune s-au depus la adancimi de pana la 1000 picioare (305 metri). In
urmatorii 100 milioane de ani, ambele formatiuni au fost ingropate de alte 5000
picioare (1.524 metri) ale altor straturi. Presiunea exercitata de greutatea
tuturor acestor materiale au consolidat si rigidizat aceste formatiuni si altele.
Podisul Colorado
Peisajul pe care noi il cunoastem ca Podisul Colorado este, geologic vorbind,
relativ nou-venit in partea de sud-vest. (Fig. 3)
Podisul Colorado este o zona ridicata de teren, amplasata in general in jurul
regiunii Four Corners (intersectia statelor Colorado, Utah, Arizona si New Mexico),
cele mai vaste sectoare fiind in Utah si Arizona.
Cu 60-80 milioane de ani in urma, aceasta zona a aratat diferit de ceea ce
este astazi. Era o zona relativ stabila, plata. Apoi, fortele geologice au inceput
sa impinga terenul in sus.
Cea mai mare si mai rapida ridicare, in orice caz, nu a avut loc pana acum
5,5 milioane ani - un rastimp indelungat ca timp geologic. In timpul acestei
ultime ridicari, podisul s-a inaltat cu 3000 picioare (915 metri) dominand peisajul
inconjurator. Ridicarea a inchis suprafata terenului. Muntii au inceput sa impinga
in sus iar pamantul s-a ondulat ca un ocean de roci.
A inceput sa semene cu panorama fascinanta care este atat de familiara astazi.
Dar lipsea un ingredient de baza de pe scena.
Apa - artistul lipsa
Cand privim la Podul Curcubeu si la alte forme de relief spectaculoase din
Podisul Colorado, vedem un peisaj al carui sculptor principal a fost apa. Apa
nu a fost totdeauna un vizitator atat de rar cum este astazi.
Cand Podisul Colorado s-a ridicat acum cateva milioane de ani, malurile raului
au fost dramatic abrupte, in special pentru raul Colorado. Aceste rauri si-au
combinat fortele cu cea a ridicarii si au taiat rapid multe canioane adanci
in cadrul podisului. In acest timp, perioade indelungate de ploi pluviale, au
crescut dramatic nivelul apelor in podis.
In plus fata de peretii canionului, apa a jucat de asemenea un rol pe alte
cai, inclusiv in formarea Podului Curcubeu. Multe din rocile descoperite ale
podisului, inclusiv Podul Curcubeu sunt din gresie. Gresia nu este altceva decat
graunte de nisip, unele fine, altele aspre, legate cu materiale solubile, cum
este carbonatul de calciu. Atat picaturile de ploaie, cat si apele raului dizolva
aceasta legatura si spala grauntele de nisip, creand o mare varietate de forme
si formatiuni.
Un curcubeu din piatra
Initial, cursul de apa din vecinatatea Muntelui Navajo a sapat meandre in gresie,
urmand calea unei rezistente minime.
 |
Fig. 05
O alta imagine din parcul National al podurilor |
O formatiune cunoscuta astazi drept Bridge Canyon a fost cioplita adanc in
stanca.
La Podul Curcubeu (Fig. 02), albia paraului Bridge Canyon este intr-o curba
stransa in jurul unui colt de gresie moale care iintra in canion.
Forta paraului eventual a patruns printr-o gaura in acest colt. Podul Curcubeu
a fost creat atunci cand cursul paraului a suferit modificari curgand direct
prin deschidere, largind-o.
Acest proces continua si astazi, schimband imperceptibil forma Podului. Aceleasi
forte de eroziune care au creat podul, vor cauza probabil si moartea lui.
Podul Curcubeu, impreuna cu restul peisajelor spectaculoase din Podisul Colorado
vor exista numai pentru o clipa in timpul geologic.
Ar trebui sa ne consideram norocosi ca am fost martori la aceste formatiuni
impresionante. Sa le pretuim atata cat mai putem.
Podul Curcubeu este cel mai mare pod natural din lume. Deschiderea lui, indubitabil
au inspirat populatiile ce lau vazut dealungul timpului. Populatiile native
americane ( indienii americani ) considera podul Curcubeu SACRU, fapt care face
ca 300.000 de oameni din intreaga lume sa-l viziteze in fiecare an.
Vizita se face sub deviza "Va rugam vizitati Podul Curcubeu cu onoare
si respect pentru cultura care la considerat si îl considera SACRU".
Comentariu ing. Florea Sabin
Toate aceste poduri in arc nu au avut insa functia de pod niciodata. Forma
lor sugereaza structura unor poduri boltite, pe cand podul de la Ponoarele functioneaza
ca pod din negura vremilor si nimeni nu-l cunoaste.
Cine poarta vina ?
|